O mică întâmplare, care a stat la baza deciziei prietenului meu de a crea postul de „micromanagement director”. Un alt patron de firmă, comparabilă ca mărime cu a lui, dar din alt domeniu, i-a arătat într-o zi ce a făcut un nou angajat al lui de la departamentul de marketing – cred că ceva pe digital. Tinerel, abia ieșit din facultate. Vine directoarea de marketing cu el de mână la directorul cel mare și îl pune să-i explice. Și junele a scos o listă cu câteva zeci de programe, progrămele, aplicații și tot felul de softuri gratuite sau care costă foarte puțin, și cu ce se poate face cu ele, o alta cu ce se poate face cu inteligența artificială și ce aplicații de nișă cu ea sunt deja funcționale, o alta cu ce se mai poate face cu softurile și aplicațiile cu care ei lucrau deja de zeci de ani (Windows, Outlook, Excel, Word și altele de prin Office, Google etc. – și aici surpriza directorului cel mare a fost semnificativă și memorabilă), și încă vreo două sau trei liste.
I-a mărit leafa cu 50% pe loc, acolo, în birou, apoi a vrut să-l mute în alt departament, dar directoarea de marketing s-a opus. Acum știu (îl cunosc și eu bine pe patron) că vrea să facă o firmă nouă cu tinerelul ca asociat, care să vândă astfel de servicii de „microoptimizare” cu resursele IT existente deja în organizații, cu tool-uri gratuite de pe piață sau cu unele cu prețuri insignifiante.
Prietenul meu și-a rezervat ferm locul de prim client al viitoarei firme. Și apoi a mers mai departe cu raționamentul, ajungând la concluzia că ar fi avantajos pentru ei să extindă această microoptimizare la toate activitățile „minore” ale firmei, nu doar la cele legate de calculatoare. Așa a ajuns să creeze postul de „micromanagement director” despre care tot scriu de câteva zile. Și nu m-ar mira dacă s-ar asocia și el în viitoarea afacere de „consultanță fără glorie”, pentru lansarea căreia știu că se fac calcule și se lucrează intens. (George Butunoiu – iunie 2024)
